Rusia a fost catalogată de multe ori o putere în declin. Sub această caracterizarea apare și în raportul “Global trends 2040” al comunității de intelligence din SUA. Majoritatea analiștilor accepta acesta caracterizare, deși exista unele interpretari recente care consideră că atributele ce definesc puterea Rusiei nu trebuie să fie strâns legate doar de capacitatea sa economică. Dar problemele apar când încercam sa definim ce cauzează acest declin și viteza declinului.
Elementul principal care este luat în considerare când se vorbește de un declin al Rusiei este cel economic. Declinul poate fi de tip comparativ cu alte state, dacă Rusia scade în anumiți parametrii față de alte state, dar exista și un declin “absolut” caz in care comparăm indicatorii economici ai Rusiei de la an la an. Acești doi parametrii pot să ne dea o idee mai clara asupra vitezei declinului. Care ține atât de contextul internațional cât și de evoluțiile economice interne.
Comparativ cu alte țări la nivel macro-economic Rusia are un profil consolidat cu o datorie publică de 17.8% din PIB și rezerve valutare însumând 40% din PIB. Acest lucru se datorează faptului că atât la Banca Centrala cât și la ministerul de finanțe au fost aleși profesioniști care sunt lăsați sa iși facă meseria pentru a asigura o stabilitate macro-economică. Lucru remarcat si de Fiona Hill care menționa că siloviki au înțeles că nu se pricep la finanțe iar pentru securitatea națională au nevoie de profesioniști care să asigure o stabilitatea macro-economică. Conducerea rusă dorind să evite o criză economică ca cea din ani 1998. Politica macro economica este una de tip conservativ care favorizează reziliența și capacitatea de a rezista la șocuri. Putem vorbi de o stagnare în unii ani sau cel mult o creștere mică 1-3% în alți ani în Rusia încăpând cu 2013. Țelul declarant de președintele Putin este de a avea o creștere economică mai mare decât media globală. Dar acest lucru nu s-a realizat în nici un an începând cu 2013. Comparativ cu alte tari este un declin dar unul foarte lent și care nu afectează semnificativ capacitate de plăti a Rusiei.
Daca ne referim la situația interna și acel declin absolut aici se pot vedea costurile acestei politici macro economice. Unul dintre costurile rezilienței este ritmul slab de creștere economică datorita faptului ca o parte din resursele Rusiei nu sunt folosite pentru investiții ci sunt ținute în rezerve valutare. Sigur ritmul slab al investițiilor se mai datorează și capacitații instituționale scăzute de a finaliza proiecte de investiții publice, lucru raportat de către curtea de conturi. Un alt cost al rezilienței economice este suportat de populație care e nevoita să suporte o scădere a puterii de cumpărare și o creștere a gradului de îndatorare pentru a compensa aceasta scădere a nivelului de trai. O alta măsura care creste reziliența a fost lăsarea cursului de schimb să fluctueze liber începând cu anul 2014 . Cursul liber a funcționat ca o supapă pentru a reduce presiunile din economie și pentru a balansa dezechilibrele. Dar în același timp a creat și tendințe inflaționiste pentru produsele de import. Din 2013 rubla s-a devalorizat cu 124%.
In concluzie putem vorbi de unele masuri introduse de guvernul rus pentru a crea o reziliență a economiei Rusiei și a sistemului sau financiar în fața șocurilor și implicit și a sancțiunilor internaționale. Aceste măsuri de sporire a rezilienței fac ca declinul să fie mai lent și mai predictibil. Dar aceste masuri putem spune că sunt și una din cauzele declinului pentru că ele nu dau posibilitatea unor reforme și întreprinderea unor masuri care să duca la o creștere substanțiala a economiei Ruse. Frica de schimbare și reforme face ca Rusia să fie o putere economica în declin dar într-un declin controlat în speranța că va câștiga timp iar la un moment dat cineva va reuși să găsească o modalitate de a avea o creștere economica în cadrul acestei politici economice conservatoare. Câștigarea de timp e și un atu daca speri ca oponenții tăi să greșească prin riscurile și reformele care le întreprind. Nimeni nu poate ști cât timp populația Rusiei va putea suporta costurile rezilienței economice prin măsuri economice conservative. Dar este deja tema unei alte discuții despre rezilienței societății ruse.
