În cea ce priveste securitatea energetica din Marea Neagra o perioada critica este cea pe termen mediu 5-10 ani, din această cauză e important să analizăm pericolele dar și oportunitățile pentru țările din regiune în cadrul acestui interval de timp. Această perioadă este importantă din mai multe motive:e perioada crucială pentru începerea tranziției energetice care va defini viitorul în lumea net-zero, Rusia ca o putere energetică bazată pe hidrocarburi va fi înclinată să acționeze in acest interval de timp pentru a-și asigura avantajele înainte de anul 2030, o viziune pe termen mediu se încadreaza în planurile si bugetele actuale.
Abordarea politicilor verzi
Țările care sunt in UE (România și Bulgaria) vor trebui să reduca emisiile de carbon cu 55% până în anul 2030. Pentru a atinge aceste ținte dar și din cauza costului în crestere a certificatelor de carbon ambele țări va trebui să reducă producția de electricitate bazată pe cărbune (reprezentând în Romnânia 24% în Bulgaria 40% iar in Ucraina 31.2%). Întrebarea rămânând deschisă, ce va înlocui cărbunele? Poate fi energia regenerabilă, nucleară sau gazul natural. Bulgaria a semnat un memorandum de înțelegere cu SUA pentru a construi o centrală nucleară, Romania a semnat un acord de finantare cu Statele Unite pentru reactoarele 3,4 de la Cernavodă. Noile capacități nucleare însă nu vor fi gata mai repede de anul 2028-2030. România și Bulgaria își vor creste capacitațile din surse regenerabile până în 2030 dar încă sunt sub nivelul dorit de UE (România a propus 30%, Bulgaria 27% dar UE dorește o cota de 35% din producția de energie electrică). O altă modalitate de a înlocui carbunele este să fie folosit gazul natural ca un combustibil de tranzitie pentru o perioadă de 5-10 ani iar apoi folosirea lui să scadă cu cât ne apropiem de anul 2050. Bulgaria nu are suficiente resurse proprii de gaze naturale, explorarile din Marea Neagra nu au avut un rezultat așa ca va trebui sa se bazeze pe importul de gaz. România pe de altă parte a gasit resurse de gaz în perimetrul Neptun Deep (42-80 miliarde de metri cubi), dar producția va putea începe in cel mai optimist scenariu in 2027. În același timp producția de gaz a României scade cu 10% pe an iar fara comercializarea gazului din Marea Neagră va ajunge sa depindă într-un cuantum de 40% de importurile de gaz in 2030. Ucraina deși nu este un membru al Uniunii Europene va încerca și ea sa reduca emisiile de carbon pentru a demonstra că are o orientare pro-vest și că este un actor internațional responsabil. Dar fără noi proiecte de centrale nucleare și cu o creștere redusă a surselor de energie regenerabilă probabil va folosi gazul pentru a înlocui energia produsă cu ajutorul cărbunelui. Având în vedere că consumul de gaz a scăzut constant începând cu 2014 datorită problemelor economice este de așteptat ca odată cu o revenirea economică și consumul de gaz să crească. Ucraina se confruntă și cu o situație mai problematică deoarece, după construcția gazoductului Nord Stream 2 Rusia va avea posibilitatea să oprească livrarile de gaz prin Ucraina lucru care va deposeda țara de taxele de tranzit dar va face și importurile de gaz rusesc mult mai scumpe. Pentru a reduce aceste riscuri Ucraina deja caută parteneri străini pentru a încerca să își crească producția autohtonă de gaz semnând memorandumuri de înțelegere cu firme din România, Polonia și Israel. Armenia cu o centrală nucleară care trebuie să fie închisă datorită vechimii și a riscurilor seismice nu are resurse financiare pentru investiții serioase în regenerabile și probabil va recurge tot la importurile de gaz rusesc pentru a-și satisface nevoile energetice. Prim-ministrul armean chiar a cerut Rusiei să mai construiască o centrală nucleară. Georgia a devenit un importator net de energie începând cu 2019 și importă energie din Rusia și Azerbaijan. Un factor care va afecta producția de energie din Georgia este cel climatic deoarece debitul râurilor va scadea afectând producția de energie hidro a Georgiei. Având în vedere că într-un scenariu net-zero nevoia de electricitate crește, Georgia va trebui să investească în surse regenerabile pentru a nu deveni dependentă de importurile de electricitate din Rusia. Din regiune Turcia e cea mai dezvoltată piață energetică. Datorită dependenței sale de gaz rusesc ea a adoptat o politică de diversificare a surselor și a rutelor de import de energie. Turcia și-a diversificat sursele de import de gaz (atât prin conducte cât și GPL), a investit in energie solarâ, eoliană și hidro, construiește o centrală nucleară iar recent a declarat o noua descoperire de gaz in Marea Neagră care ridică zăcămintele ei de gaz la 540 miliarde de metri cubi. Turcia are intenția declarată sa exploateze comercial gazul din Marea Neagră începând cu anul 2023, dar fara tehnologie și expertiza străină este o dată foarte optimistă anul 2023. La ora actuală compania de stat turcă TPAO caută parteneri externi pentru dezvoltarea zăcământelor descoperite, firme posibile partenere fiind Exxon Mobile sau Chevron. Turcia ar putea deveni o țară exportatoare de gaze dar va trebui să întreprindă masuri pentru a-și deschide piața de export și pentru a crea o piață de gaz transparentă.
Rusia și perspectivele sale in regiune pe termen mediu
Rusia pariaza pe hidrocarburi si pe rolul gazului natural ca element de tranzitie energetică până în anul 2030 și posibil și după această dată. Ca rezultat al acestei evaluări Rusia a dezvoltat proiecte în regiunea Marii Negre care să îi sporeasca prezența și să ii permită să vândă cantități mai mari de gaz pe rute diferite ceea ce îi va crește capacitatea de negociere și influență. Pentru realizarea acestui obiectiv a construit gazoductul Turk Stream și gazoductul Nord Stream 2. În cazul României cum am menționat anterior fără exploatarea zăcămintelor din perimetrul Neptun Deep și fără construirea de noi capacități nucleare se va ajunge la o dependență de import de gaz de 40% majoritatea fiind gaz importat din Rusia prin conducta Turk Stream. Deja în anul 2021 vedem o creștere semnificativă a importului de gaze naturale iar Romania a plătit în 2020 unul din cele mai ridicate prețuri pentru gazul rusesc. Într-un scenariu unde gazul va fi un combustibil de tranzitie Bulgaria deși a reușit să importe și gaz din Azerbaijan prin gazoductul TAP tot va rămâne dependentă de gazul rusesc și mai important va beneficia de venituri din tranzitul gazului rusesc care va fi exportat in România, Serbia și Ungaria. În Ucraina odată cu finalizarea construcției gazoductelor Turks Stream și Nord Stream 2, Rusia va avea posibilitatea de a sista livrările de gaz în Europa prin Ucraina ducând la reducerea veniturilor din tranzit și un preț mai mare pentru gaz pe termen mediu. În Armenia, Gazprom are un control total asupra sistemului de distribuție a gazului. Turcia deși a reușit într-un mod ingenios să își diversifice sursele de energie și să își crească marja de negociere cu Gazprom , totuși construiește o centrala nucleară cu tehnologie rusă în regim (BOO- construiește, deține , opereazâ) care va produce 10% din necesarul de electricitate al țării. Centrala va fi deținută și operată de Rosatom care va controla și un terminal la Marea Mediterană. Există precedente când Rusia a folosit prețul la energie în scopuri politice ceea ce a dus la proteste in Armenia. Având în vedere că după anul 2030 consumul de hidrocarburi din regiune e preconizat că va scădea pe măsură ce ne îndreptăm spre scenariul net-zero, e de așteptat ca Gazprom să folosească toate mijloacele pe termen mediu pentru a-și consolida poziția și a vinde cât mai mult gaz. Va încerca să extragă cât mai multe beneficii de la statele din regiunea Marii Negre și va fi in masurâ să facă acest lucru mai facil dacă statele vor trebui să folosească mai mult gaz pentru a-și satisface nevoile energetice și climatice.
Ce e de făcut?
Trebuie accelerat ritmul de construcție a proiectelor în domeniul nuclear. Uniunea Europeană ar trebui să colaboreze cu SUA pentru a facilita implementarea acestor proiecte. Producția autohtonă de gaz din România, Ucraina și Turcia ar trebui încurajată și susținută cu tehnologia de care are nevoie. Folosirea infrastructurii curente și a legislației Europene pentru a crea o piață regională de gaz mai eficientă. Terminarea interconectoarelor dintre Grecia și Bulgaria și a celor propuse in inițiativa SUA pentru securitate energetică și in cadrul proiectului celor trei mări. Facilitarea tranzitului de gaz din terminalele LNG din Grecia, Turcia, Croația, Polonia spre țările din bazinul Mării Negre. Încurajarea investițiilor în surse de energie regenerabile cum ar fi energia solară și cea eoliană offshore. Toate acestea sunt măsuri realizabile, majoritatea deja există ca proiect dar trebuie crescut ritmul de implementare pentru a evita riscul ca pe termen mendiu (2023-2030) gazul rusesc să devină soluția care va asigura nevoile energetice și climatice din regiunea Mării Negre și să rezolve problemele care nu au fost rezolvate la timp.
