La data de 11 Septembrie 2001 organizația terorista Al-Qaida sub conducerea lui Osama bin Laden întreprinde cel mai mare atac terorist asupra Statelor Unite ale Americii ucigând aproximativ 3.000 de persoane. SUA sunt nevoite să riposteze, conform documentelor desecretizate știm că președintelui G.W Bush i-au fost prezentate 3 optiuni în format de ultimatum față de guvernul de la Kabul: 1) guvernul taliban să distrugă Al-Qaida pe teritoriul Afgan și să colaboreze în totalitate cu SUA 2) guvernul taliban să fie un partener al trupelor speciale SUA ajutând la destructurarea rețelelor teroriste și la prinderea lui Osama bin Laden 3) o misiune internațională va intra in Afganistan pentru a distruge retele teroriste în cazul refuzului talibanilor de a colabora. Talibanii nu au colaborat și s-a ales a treia variantă iar in 88 de zile capitala Kabul a fost sub controlul forțelor internaționale. Dar la început în nici una dintre opțiuni nu se propunea mai mult decât o misiune anti-terorista care nu presupunea reconstruirea și modernizarea Afganistanului (nation building). Idea de refacere a Afganistanului a venit spre sfârșitul anului 2002 când președintele G.W Bush în discursul său a vorbit despre un plan de reconstrucție și democratizare a Afganistanului amintind de planul Marshal din Europa. Aceasta idee a fost continuată și de președintele Obama. Iar anunțând retragerea din Afganistan președintele Biden menționează că niciodată nu s-a urmărit idea de reconstruire a Afganistanului ca națiune, scopul inițial fiind eliminarea amenințării teroriste. Aceasta lipsă de obiectiv clar și comunicarea lui publicului American a fost una din problemele prezenței americane în Afganistan. După comunicarea unui nou obiectiv de reconstrucție a Afganistanului, America comunica în concordanță cu obiectivul inițial în care se urmarea o eliminare a amenințării teroriste ca o condiție pentru încheierea conflictului și revenirea acasă a trupelor. Talibanii au profitat de lipsa unei comunicari clare, iar în 2006 în discuțiile cu oficialii americani le-au servit acestora deja celebra expresie că ei au timpul iar americanii doar ceasurile. Analiștii americani identifică aceasta problemă ca o lipsa de răbdare strategică.
Pentru a reuși în sarcina nobilă de reconstrucție și democratizare a Afganistanului chiar era nevoie de răbdare strategică. Afganistanul era la venirea SUA o țară răvășită de conflicte, săracă cu un guvern taliban de etnie paștună care impusese o ordine islamică radicală total opusă culturii occidentale. Iar venitul pe cap de locuitor era de 900$ pe an. Sarcina pentru americani de reformare a țării era enormă iar faptul ca au încercat să reformeze și să ajute această țară poate fi considerat un act de curaj sau nebunie. Dar după 20 de ani venitul pe cap de locuitor în Afganistan e de 1200$ iar reformele cele mai evidente sunt în școli unde tot mai mulți afgani (printre care și femei) au avut acces la educație. Dar din păcate Afganistanul a fost tot timpul dependent de ajutor extern într-o proporție mai mare de 50%. Societatea tribală și diferitele etnii prezente pe teritoriul țării îngreunează procesul de creare a unui guvern central puternic. O altă caracteristica care îngreunează crearea unui stat puternic care sa nu depindă de finanțare externă este reticența paștunilor de a plăti taxe pentru guvern. Elita Afgană s-a dovedit nepregătită pentru a păstra guvernarea odată cu plecarea trupelor americane. Nu au înțeles realitatea geopolitică deși SUA a anunțat în urma cu un an ca se va retrage din Afganistan. Elita și guvernul afgan nu au negociat cu vecinii și cu partenerii externi pentru suport în perspectiva unei retrageri americane. Talibanii în ultimul an spre deosebire de guvernul afgan au avut întrevederi cu toti vecinii Afganistanului (China, Rusia, Tadjikistan, Uzbekistan). Guvernul afgan nu a avut acțiuni de testare a capacității militare pentru a-și crea spațiu de negociere în raport cu talibanii și nu a avut o campanie media în care să prezinte un plan pentru viitorul de după retragerea trupelor americane. Au lăsat inițiativa mediatică talibanilor. Iar intr-un final guvernul nu a luptat și a părăsit Afganistanul lăsând țara pe mâna talibanilor. Lucrurile acestea l-au făcut pe Biden să afirme corect ca nu poate America să lupte în locul afganilor.
Dar chiar dacă America nu poate să lupte în locul afganilor asta nu o împiedică să adopte o strategie care să le dea afganilor cât mai multe șanse de reușită. Decizia de a părăsi Afganistanul a fost comunicată în februarie 2020. Atât Americanii cât și aliații lor se pare că nu au planificat retragerea din Afganistan în detaliu. Sunt acuzații ca SUA nu au consultat partenerii Europeni în legătura cu planul de retragere. Dar nici partenerii NATO nu au semnalat acest lucru mai vehement până acum. Deși unele țări cum este Franța a început să evacueze cetățenii francezi și afgani începând cu luna mai. Administrația americană reclamă o problemă de lipsă de estimări exacte care au fost furnizate de serviciile de informații în legătură cu capacitatea militară a guvernului de la Kabul. Dar analiștii din comunitatea de intelligence spun că informațiile erau clare și problema e mai gravă deoarece decidenții politici nu au interpretat corect informațiile primite. Probabil că adevărul e la mijloc. Dar indiferent de claritatea informațiilor privind forțele afgane exista o modalitate de planificare mai sigură prin care se putea evita haosul din ultimele zile ea presupunând evacuarea cetățeniilor de alte naționalități care doreau acest lucru împreuna cu afganii care au ajutat forțele coaliției internaționale înainte ca armata americană să se retragă și folosind mai multe aeroporturi militare și civile.
