Așa cum spuneam în partea 1, vom analiza cele 6 țări care reprezintă grupul sovieticilor adica Estonia, Letonia, Lituania, Bielorusia, Ucraina si Moldova prin prisma potențialului lor de a ”scăpa” de forțele geopolitice care le influențează și de a deveni exemple de excelență în guvernarea unui stat în următorii 20 de ani.
Așa cum v-am obisnuit vom compara grupul de țări foste sovietice cu un grup de state pe care le considerăm excelente dar care nu fac parte din categoria statelor de tip mare putere precum cele din G7.
Comparația se va face pe baza unui set de indici de evaluare a performanței unui stat și includ produsul intern brut per capita la paritatea puterii de cumpărare (GDP per capita PPP), ratingul creditului la împrumuturile guvernamentale, indicele dezvoltării umane (vezi mai jos definiție), indicele global al inovatiei (vezi mai jos definiție), procentul din populație aflat în sărăcie, în risc de sărăcie sau excludere socială și scorul Pisa.
Indicele dezvoltării umane (IDU/HDI) este un indice statistic compus al speranței de viață, al educației (anii medii de școlarizare finalizați și anii preconizați de școlarizare la intrarea în sistemul educațional) și al indicatorilor de venit pe cap de locuitor, care sunt folosiți pentru a clasifica țările în patru niveluri a dezvoltării umane. O țară înregistrează un IDU mai mare atunci când durata de viață este mai mare, nivelul de educație este mai mare, iar venitul național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mare. Nivelul maxim este 1 iar primele 3 tari cu cel mai mare scor sunt Norvegia – 0.957 , Islanda – 0.949 si Elvetia – 0.955.
Indicele global al inovației (GII) este un clasament anual al țărilor în funcție de capacitatea și succesul lor în inovare. Este publicat de Universitatea Cornell, INSEAD și Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, în parteneriat cu alte organizații și instituții și se bazează atât pe date subiective cât și obiective derivate din mai multe surse, inclusiv Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, Banca Mondială și Forumul Economic Mondial. GII este utilizat în mod obișnuit de corporații și oficiali guvernamentali pentru a compara țările în funcție de nivelul lor de inovație.
Toate cele 8 țări din grupul excelenților globali sunt țări cu populație mică după standardele globale din ziua de azi. Toate performează excellent la aproape toate capitolele, au un standard de viață ridicat și întâmplător sau nu toate fac parte din civilizația occidentală cu un sistem politic democratic și o economie de piață deschisă.
Dar haideti sa ne mai uităm odată pe hartă să vedem mai indeaproape cine sunt aceste țări fost sovietice. Se întind pe o fâșie de pământ plată ca în palmă fiind vorba de câmpia nord europeană care se întinde fără a fi întreruptă de nici un lanț muntos de la Atlantic până dincolo de Moscova. De la vest la est în cea mai îngustă parte in Letonia măsoară doar aprox 400 km si la cea mai lată in Ucraina măsoară aprox 1300 km lățime. De la nord la sud măsoară aprox 1650 km în lungime. Se intinde din nord de la Marea Baltică până în sud la Marea Neagră si de la vest din dreptul Muntilor Carpați până la jumătatea distanței dintre Nipru (al 4 lea râu ca mărime din Europa) si Volga (primul râu ca mărime din Europa) cele 2 mari fluvii care brăzdează câmpia de la nord la sud.
Din punct de vedere militar apărarea acestui teritoriu este un coșmar pentru orice armată. Puține și nesemnificative bariere naturale sau munți in spatele cărora să te aperi și de unde să ai o baza puternică de atac. Fără prea multe resurse minerale precum gaze, petrol, minereuri de cărbune sau metalifere regiunea se bazează în special pe exploatarea terenului agricol și păduri. Terenul este foarte fertil si cu acces relativ bun la resursele hidrografice.
Această zona a fost de-a lungul istoriei un teren de tranzit al armatelor de la est la vest la momentul de apogeu al Imperiului Mongol si de la vest la est de către diferite armate care aveau ca scop cucerirea Rusiei. Rusia a fost martora doar în ultimele 3 secole a 4 invazii dinspre vest care au trecut prin aceasta regiune. Germania a invadat-o de două ori în secolul al XX-lea, Franța a invadat-o o dată în secolul al XIX-lea și Suedia o dată în secolul al XVIII-lea. Aceste invazii nu erau mici incursiuni de pradă sau răzbunare cu care era obișnuită Europa, ci pătrunderi profunde menite să cucerească inima Rusiei și să o subordoneze permanent. Fiecare secol a văzut un atac asupra Rusiei care i-a amenințat existența. Este greu pentru Rusia să uite așa ceva si să nu fie suspicioasă cu privire la mișcările de la periferia sa. Nu există nimic în istoria Rusiei care să-i determine pe liderii săi să gândească altfel. De aceea pentru Rusia aceasta regiune a fostelor state sovietice este de o importanță capitală. Este parte a strategiei sale de contracarare a oricarei încercări de cucerire dinspre vest prin tactica buffer-ului adică a interpune intre teritoriul rusesc si teritoriul unui potențial inamic din vest o distanță cât mai mare a.î. orice invazie pornită vara să se împotmolească până iarna in noroaiele și zloata Ucrainei si Bielorusiei, să determine pierderi cât mai grele invadatorului și să îi provoace costuri logistice uriașe.
De aceea această regiune de periferie atat a Rusiei cât si a Occidentului este un fel de no man’s land în care ambele forțe sau energii se ciocnesc si își întind dominația pe rând asupra oamenilor si tărilor în cauză.
Aceasta este cea mai mare dramă a regiunii. Statutul de no man’s land sau de teritoriu de confruntare si tranzit, greu de apărat, divizat între populații total diferite si suficient de putin numeroase pentru a nu pune nici o problema uriașilor de la est sau vest. Deși lingua franca in regiune e rusa, națiunile care locuiesc teritoriul de tampon fost sovietic sunt diverse. Aici locuiesc estonienii de neam fino-ugric in nord lângă care se afla neamurile familiei baltice ale indo-europenilor Letts si Latvis (tăietorii de copaci) adica letonii si lituanienii. Mai la sud se afla neamurile slave, verișori buni ai rușilor, bielorușii și ucrainienii, iar intre România si Ucraina se regasesc moldovenii adica români slavizați care trăiesc între populații slave.
Sovieticii formeaza acum 6 state care si-au câstigat în 1991 independenta de Uniunea Sovietica. Estonienii, Letonii și Lituanienii sunt deja parte a marii familii europene, membri in NATO si UE. Bielorusii, Ucrainienii si Moldovenii se zbat încă între trecutul lor sovietic si prezentul de no man’s land fără să întrezărească un viitor prea bun nici de la est nici de la vest.
În Ucraina si Moldova, țări cu potențial ridicat de a deveni parte a sferei de influență occidentală considerată inamica Rusiei, Rusia a implantat trupe si creat conflicte de mica amploare sau in stare latentă pentru a bloca tentativele celor 2 țări de a face parte din alianța militară NATO și din blocul economic al UE. Rusia a practicat aceasta strategie pt a destabiliza si controla sau influența decisiv deciziile de politica externa ale acestor țări. În plus i-a smuls Ucrainei cu forța in 2014 peninsula Crimeea.
Perspectiva unui conflict militar sau razboi civil in aceste 2 țări precum si in Bielorusia este foarte ridicată si acesta este principalul impediment pentru care cele 3 țări mai sus menționate cel mai probabil nu vor putea să recupereze decalajele de dezvoltare economică față de grupul exelenților.
Cele 3 țări baltice sunt legate de Polonia, teritoriul NATO, prin asa numita Fâșie Suwalki/Suwalki Gap o deschidere lată de 70km de graniță dintre Polonia si Lituania prin care balticele sunt conectate pe teren cu Polonia. Granița NATO din îngusta Fâșie Suwalki (după numele localității poloneze din vecinătatea graniței) este presată între regiunea rusească Kaliningrad la nord, fost Konigsberg oraș întemeiat de cavalerii teutoni si parte din liga Hanseatică încă din 1340 cedat Uniunii Sovietice in 1945, iar la sud de Bielorusia o țară aflată sub o puternică influență rusească, cu 3 baze militare rusesti (un radar de avertizare timpurie, o baza de comunicații navale și un aeroport militar). În cazul izbucnirii unui conflict militar de amploare în zona acesta de contact între NATO si Rusia, fâșia Suwalki nu va putea să reziste unui atack simultan din nord si sud. Tările baltice vor fi cel mai probabil cucerite de Rusia în timp de cateva zile. Aceasta poate fi cea mai mare amenințare pentru țările baltice in viitor.
Dar să vedem performanța celor 2 grupuri de țări pe care le comparăm.
Iată grupul excelenților la nivel global și scorurile lor la indicatorii respectivi.
Iată și performanța grupului țărilor fost sovietice.
Pentru ca grupul sovieticilor să poată fi considerat excelent trebuie să se apropie de nivelul excelenților în următorii 20 de ani, la un nivel al PIB la PPP 2040 de 80k$/per capita. Adica o creștere de aprox 3 ori a nivelului mediu al PIB din 2019. Se poate observa ca sovieticii au făcut progrese semnificative in ultimii 20 de ani cu o creștere de peste 4.5 ori a PIB. Totuși nivelul de la care s-a pornit in 2000 de 7344$/cap de locuitor a fost foarte mic. Se știe că cu cât e mai mare o economie cu atât mai greu se atinge o rată ridicată de creștere economică anuală.
Probabilitatea de a atinge un asemenea nivel de creștere economică e foarte mică în condițiile unei regiuni instabile în care izbucnesc relativ frecvent mici războaie și în care ambii mari vecini, Rusia și NATO, joacă în mod activ o politică de influențare a celor 3 țări încă “nealiniate”.
Grupul Sovieticilor poate fi imparțit la rândul său în 2 subgrupuri și anume Balticii- Estonia, Letonia si LItuania si Slavofilii-Bielorusia, Ucraina, Moldova.
Balticii au cele mai mari șanse să recupereze gap-ul de dezvoltare dintre ei și grupul excelenților avand nevoie să își dubleze PIB-ul pe cap de locuitor in următorii 20 de ani, lucru posibil, și să apese pedala inovației mai mult pentru a susține o economie modernă bazată pe noile industrii de tehnologie.
Slavofilii au șanse aproape nule să atingă nivelul de dezvoltare al excelenților in următorii 20 de ani. O situatie politica la nivel de conflicte militare cu Rusia sau statut de dictatură în Bielorusia, toate 3 dependente de furnizarea de gaz si energie din Rusia. Bielorusia are chiar prețuri subventionate la gaz din Rusia.
Motivele pt care slavofilii nu vor deveni la rândul lor excelenti ar putea începe cu următoarele:
– Prezența unor conflicte ”înghețate” pe teritoriul lor care au tendința să se reaprindă ocazional. Ambii mari vecini, Rusia și țările NATO, se vor folosi de aceste conflicte pentru a își promova în regiune propria politică și interese. Reaprinderea lor și necesitatea de a investi în apărare va consuma resurse necesare pentru dezvoltare și va determina valuri succesive de emigrație.
– Nu fac parte dintr-un bloc economic precum UE care să le asigure fondurile necesare dezvoltare. Probabilitatea ca Ucraina și Moldova să fie primite în UE în următorii 10-20 de ani este aproape nulă mai ales ca Rusia se opune din ce în ce mai vocal și puternic împotriva unei apropieri a organizațiilor occidentale precum UE și NATO de granițele sale.
– Monedele naționale sunt slabe și nu au nici o perspectivă de a se alătura unei uniuni monetare puternice similare zonei euro deci ratingul de credit va rămâne scăzut. Asta va determina un cost ridicat al capitalului pentru toate cele 3 țări și acces relativ limitat la împrumuturi pentru dezvoltare deci bariere ridicate la obținerea de resurse financiare pentru dezvoltare.
– Statele din grupul sovietic sunt deasemenea piețe de dimensiuni mici la nivel global și deci neinteresante pentru marile corporații multinaționale de a investi în capacități importante de producție
– Nu au mari rezerve de resurse naturale și deci nu pot deveni jucători importanți pe piața energiei sau a resurselor minerale care să le aducă resursele necesare pentru dezvoltarea altor sectoare industriale.
Toate acestea și multe altele sugerează ca fiind improbabilă posibilitatea sovieticilor slavofili de a deveni un pol de stabilitate, pace și prosperitate la nivel global în următorii 20 de ani. Cel mai probabil aceste mici state vor naviga cu dificultate în apele din ce în ce mai agitate a geopoliticii globale mai ales în contextul poziției lor geografice prinse între o Rusie revanșarda care dorește și face tot posibilul să își recupereze fostele state sovietice pentru a le folosi ca zonă tampon între ea si NATO.
Balticii in schimb la adăpostul umbrelei de securitate NATO si a celei economice EU și în cazul în care nu va exista un conflict cu Rusia au toate șansele să devină țări excelente în următorii 20 de ani.
În general însă regiunea fostelor state sovietice este una sensibilă și ușor de destabilizat atât economic cât și militar ceea ce pune sub semnul întrebării orice mare pariu cu viitorul în această regiune. Cel mai probabil în următorii 20 de ani regiunea va ramâne o zonă tampon între cele două mari energii umane cea eurasiatica de la est si cea european occidentală de la vest și va suferi de gripă la fiecare strănut al ambilor giganți de le vest si de la est.
Să sperăm că va fi doar gripă comună și nu vreo epidemie devastatoare care să măture tot în calea ei.
