Domeniul “cyber” e un domeniu care a apărut odată cu dezvoltarea tehnologiei și putem considera ca este un domeniu creat artificial de om cu ajutorul tehnologiei. Începând cu 2016 el a fost inclus de NATO în domeniile unde pot avea loc operațiuni militare și se alătură celor 4 domenii fizice – marin, terestru, aerian și spațial.
Deoarece este un domeniu nou apărut e normal să nască și cele mai necunoscute. În primul rând încă nu avem o definiție clară a acestui domeniu. Faptul că au fost folosite la început definiții imprecise ale acestui termen a dus la folosirea greșită a lui. Din aceasta cauza el a fost lipsit de sens iar uneori devine foarte greu să înțelegem exact la ce se referă unele persoane și companii când folosesc acest termen “cyber” pentru a descrie fenomene diverse. Termenul de cyber a devenit imprecis. El poate fi înlocuit de multe ori cu alți termeni pentru a defini mai exact la ce ne referim. Când vorbim de securitate cibernetica în multe cazuri mai potrivit ar fi să folosim securitatea a rețelelor și a sistemelor informatice. Pănă nu vom avea o definite mai exactă și unanim acceptată, o recomandare ar fi pe cât posibil ca termenul să fie explicat sau chiar înlocuit pentru a face cât mai clară problema la care ne referim. Un trend care merită sa fie observat este cel a definirii conceptelor în domeniul cibernetic.
O altă problemă care apare referitor la acest nou domeniu este cea legată de reglementare lui. E o problema comună ca noile tehnologii sa apară înainte ca reglementarea să poată tine pasul cu ele și avem o perioadă de timp în care se creează un vid legislativ. Dar dacă la nivel de țară legiferarea se poate face relativ ușor, mult mai greu se creează un regim de reglementare la nivel regional și internațional. La ora actuală există mai multe inițiative în cadrul ONU care au ca scop crearea uni regim legal pentru domeniul cibernetic. Pentru realizarea lui e nevoie de o cooperare internațională tot mai greu de realizat în lumea „competiției între marile puteri”. În ultimii ani asistăm chiar la unele tendințe de separare a internetului în zone cu regimuri legale diferite. E un fenomen interesant pentru că e perceput ca un regres, la început domeniul cibernetic era văzut ca o forță care va dărâma barierele dintre țări și va fi o zona liberă pentru a transmite informații în orice punct al lumii. Acest lucru s-a și întâmplat experimentând beneficiile dar și pericolele acestei abordări. Varianta ideală ar fi să putem păstra beneficiile și să minimizam pericolele printr-un regim internațional de reglementare a spațiului cibernetic. E o muncă pe care va trebui să o duca diplomații și juriștii la nivel național/regional/global.
Una dintre cele mai mari provocări ale domeniului cibernetic este securitatea lui. Securitatea este importanta în orice domeniu dar cu atât mai mult într-un domeniu unde unitatea de bază este informația care poate fi copiata, distorsionata, eliminata aproape instantaneu. Securitatea cibernetică nu a fost gândita de la început, creatorii internetului nu au avut ca scop sa aibă o rețea sigură ci una cat mai fiabilă. Se consideră ca securitate a venit ca un adaos la spațiul cibernetic deja creat, doar că sistemul nu a fost creat de la început ca unul sigur iar arhitectura spațiului cibernetic doar este securizată dar nu are securitatea ca element principal. O alta dilema legata de securitatea spațiului cibernetic este alegerea între securitate și fiabilitate/costuri. Este un balans care trebuie gândit de fiecare companie, organizație țară. Într-o era competitivă unde bătălia pe cost e tot mai mare duce la idea ca vom avea tot mai multe probleme de securitate. Nu va putea fi asigurată securitatea 100% iar unii analiști considera ca sistemele complet sigure sunt un vis pentru ca nu vor fi soluții perfecte pentru infrastructura IT, neputând fi monitoriza toate sistemele private dintr-o țară (aici avem si probleme de DGPR) dar și faptul că dacă ar fi posibil există riscul ca un serviciu secret să poată infiltra sistemul cu consecințe extrem de grave. Transparența companiilor ar putea rezolva unele probleme , dar asta ar duce la o scădere a competitivității afectând secretul comercial. Pe lângă problemele cu care se confrunta companiile pentru a avea sisteme sigure în mediul cibernetic există și unele dileme pe care le au de rezolvat serviciile de securitate și statele. Pentru aceste entități breșele de securitate ale diferitor sisteme care sunt folosite la nivel global reprezintă oportunități de atac. S-a raportat ca multe breșe de securitate de tip zer-day au fost ținute de unele servicii de securitate pentru a fi folosite împotriva adversarilor. Pentru că domeniul cibernetic este foarte legat de domeniul civil putem spune chiar că nu pot fi separate avem aceste dileme greu de rezolvat: securitate vs cost, interesul statului vs interesul cetățeanului. Iar guvernanții împreună cu societatea civila trebuie sa găsească balansul optim pentru ei între: securitate- respectul la viată privată și interesul companiilor. Aceste trei elemente nu pot fi satisfăcute 100% în același timp iar mixul dintre securitate și vulnerabilități trebuie decis de politicieni, intr-un mediu tot mai complex. Pe viitor țările și organizațiile care vor reuși să aibă acest balans cât mai bine definit și optim pentru scopurile lor vor avea de câștigat.
După cum vedem domeniul cibernetic are niște linii directoare (definirea conceptelor, legiferarea, asigurarea securității) care pot fi urmărite pe fiecare obiectiv în parte: companie, țară, regiune.
