Pescuitul Rusiei în apele tulburi ale Libanului
În acest moment, Libanul se confruntă cu o criză politică, financiară, umanitară, medicală și economică. Potrivit UNHCR, criza umanitară este deja una care se prelungește în Liban, țară care gazduiește încă 1,5 milioane1 de refugiați sirieni dintre care 900 de mii aflați în zona de risc umanitar. La începutul anului 2020, țara a fost afectată, ca și restul lumii, de pandemia COVID-19 și se lupta să stăpânească epidemia. Consensul politic deja fragil și economia țării au fost lovite de un accident care a avut loc pe 4 august 20202 și care a distrus o mare parte din portul Beirut și majoritatea rezervelor sale de cereale, omorând 200 de oameni și rănind 6000. Accidentul a fost picătura care a umplut paharul și a dus la o criză politică care, generată de demisia guvernului și blocajul în formarea unui nou guvern. De asemenea, ca rezultat, s-a declanșat o criză financiară, moneda națională a pierdut în ultimele 18 luni mai mult de 90%, iar prețurile la alimente au crescut cu peste 400%. În acest context, mai mulți actori internaționali au încercat să își sporească influența în Liban, dar cel mai preeminent a fost Franța3. Iranul are, de asemenea, o influență semnificativă prin Hezbollah, iar Arabia Saudită este, de asemenea, un jucător important care obișnuia să ajute țara cu miliarde de dolari, dar datorită crizelor politice au încetat să mai finanțeze Libanul4.
Rusia, în ultimii ani, odată cu implicarea în Siria, și-a sporit prezența în Orientul Mijlociu. Libanul, ca țară care se învecinează cu Siria, cu acces la Marea Mediterană și cu posibile resurse energetice offshore neexploatate încă, prezintă un interes pentru Federația Rusă. Rusia s-a evidențiat ca fiind un actor internațional pragmatic care nu ezită să valorifice noile oportunități pentru a-și promova interesele. Deci are un comportament oportunist. Și datorită implicării sale în fostele state ale Uniunii Sovietice, Federația Rusă este obișnuită să opereze într-un mediu în care crizele politice și corupția sunt ceva ce poate fi valorificat în interesul său. Nu este surprinzător atunci să vedem Rusia sporindu-și activitatea diplomatică pentru a valorifica acest moment tulbure din Liban.
În 2021, Rusia a avut până la sfârșitul lunii aprilie, paisprezece (14) convorbiri cu liderii de partid și elitele din Liban. Eforturile diplomatice sunt conduse de reprezentantul special al președintelui Federației Ruse pentru Orientul Mijlociu și Africa, adjunctul ministrului de externe al Rusiei M.L. Bogdanov, care este un diplomat foarte experimentat, cu cunoștințe profunde și contacte în Orientul Mijlociu.
Pe 15 februarie a purtat o conversație cu Saad Hariri, primul ministru interimar și liderul mișcării „Mustakbal” (Viitor), în aceeași zi, a vorbit cu președintele Partidului Socialist Progresist din Liban, Waleed Jumblat. Președintele partidului libanez „Marada” Suleiman Frangier l-a sunat pe domnul Bogdanov pe 26 februarie. În martie, Amal Abu-Zeid, consilier al președintelui Republicii Liban, a făcut o vizită la Moscova unde a avut o întâlnire cu Bogdanov. De asemenea, merită menționat faptul că, pe 5 martie, ministrul afacerilor externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, l-a primit pe Mohammed Raad președintele blocului parlamentar „Loialitatea față de rezistență” în Camera Deputaților din Republica Liban. Și cel mai important, la întâlnirea de la Moscova, au participat membri ai parlamentului libanez din partea partidului Hezbollah5.
În timpul acelor conversații și întâlniri cu liderii de partid din Liban, punctul principal de discuție a fost situația din jurul formării guvernului și ajutorul pe care Rusia era dispusă să îl acorde pentru a combate pandemia, în special furnizarea de vaccinuri, Libanului. Discutând cu diferite părți și purtând un dialog chiar și cu Hezballah, Rusia încearcă să-și mărească influența într-o situație incertă și își folosește pârghiile la îndemână (vaccinuri, bani și capacitatea de a avea o influență asupra situației refugiaților sirieni) în negocierile cu toate părțile. Hezbollah a declarat că „țara nu era în nici o condiție de a refuza ajutorul”, indiferent de politică. Rusia este în măsură să ofere ajutor, dar întrebarea este dacă vor fi alte implicații sau costuri ascunse. Unii comentatori ruși chiar sugerează că, datorită poziției economice slabe a Iranului afectată de sancțiuni și COVID-19, cheile Libanului care se află în mâinile Hezbollah pot fi date pentru sprijin financiar într-o perioadă de criză, Rusiei și în acest fel partidul poate ajută la deschiderea ușilor către guvernul și parlamentul libanez pentru Rusia.
După aceste discuții, l-am văzut deja în Aprilie pe prim-ministrul Saad Hariri vizitând Moscova și îndemnându-i în mod activ pe ruși să investească în Liban. El a cerut, de asemenea, mai multe doze de vaccinuri Sputnik V, inclusiv pentru vaccinarea a 1,5 milioane de refugiați sirieni. Un transport de vaccinuri Sputnik V cumpărate de o companie privată a ajuns în Liban în martie, însă Beirutul îi ceruse anterior Moscovei să furnizeze cel puțin câteva doze de vaccinuri gratuit.
Moscova poate încerca deasemenea să obțină, pe lângă o influență crescândă într-o țară importantă pentru Franța, Israel, Iran, Arabia de Sud și care poate fi utilizată în negocieri și discuții cu acești jucători, și unele beneficii economice, având o poziție de influență mai sigură în rândul viitorului guvern libanez. De interes este contractul pentru reconstrucția portului care a fost distrus în explozie iar Rusia intenționează să discute cu Libanul participarea sa la reconstrucția portului Beirut și a altor facilități care au fost avariate, a declarat ambasadorul rus la Beirut1.
Reconstrucția portul Beirut nu este singurul contract de care Rusia este interesată. În 2019, Ministerul Libanez al Energiei a fost de acord să predea timp de 20 de ani terminalul de depozitare a produselor petroliere din Tripoli către corporația de stat rusă Rosneft. Acest port este important pentru Rusia din mai multe motive: este relativ aproape de portul sirian Tartus, unde se află punctul de sprijin logistic al marinei ruse și poate ajuta la transferul de combustibil și logistică, poate fi folosit pentru a transporta petrolul din zona Kirkuk, Irak, așa cum era înainte de 1982, atunci când conducta petrolieră (TPL) din Irak prin Siria a fost închisă. Companiile rusești care sunt prezente în Irak pot avea o altă opțiune de a-și livra petrolul, iar nu în ultimul rând, terminalul petrolier Rosneft Tripoli poate fi folosit pentru încerca să ocolească sancțiunile SUA asupra transporturilor de combustibil către Siria. Vedem deja că Rusia încearcă să securizeze transporturile petroliere în Siria și escortează navele iraniene în Marea Mediterană pentru a aduce petrol în Siria iar pe surse se spune că au înființat chiar și o cameră operațională cu Iranul pentru a ajuta Damascul. Este evident că porturile din Liban pot fi utile pentru a livra mai mult petrol în Siria.
Resursele Mediteranei de est par a fi de interes pentru Rusia. La sfârșitul lunii ianuarie 2018, Libanul a semnat acorduri de explorare și producție, cu un consorțiu de firme energetice NOVATEK (30%), Total (operator) (60%) și Eni (10%). Consorțiul a primit dreptul de explorare și producție pe Blocurile 4 și 9 din Marea Mediterană iar forajele pentru explorare vor începe în curând. Analiștii israelieni se tem, de asemenea, că Rusia își va folosi participația la acest consorțiu pentru a justifica trimiterea navelor militare în misiuni de patrulare și cercetare în zona economică a statelor din regiune, precum și pentru a le desfășura pentru apărarea platformelor de gaz. Rusia, cu o poziție mai sigură în Liban, ar putea încerca să obțină o poziție favorabilă în ceea ce privește planurile sale de explorare a hidrocarburilor offshore în Siria, deoarece guvernul sirian are un contract de patru ani cu o companie rusă pentru explorarea petrolului și a gazelor din estul Mediteranei, iar asta a stârnit îngrijorări în Liban că acordul încalcă frontierele sale maritime5.
În comparație, cu alte țări din Orientul Mijlociu, Libanul are o industrie națională imatură de petrol și gaze, iar primele companii care vor veni vor avea un avantaj. Dar, pentru a-și dezvolta industria hidrocarburilor, Libanul are nevoie de stabilitate politică și există o oportunitate pentru Moscova prin creșterea influenței sale (coroborată cu controlul ei asupra Siriei) pentru a obține stabilitatea de care are nevoie pentru a investi mai mult în extracția resurselor din zonă.
În concluzie, putem observa că Libanul începe să fie mai fragil și expus, iar Rusia are tot instrumentele de care are nevoie (vaccinuri, contacte militare, politice, prezența într-o țară învecinată) și, de asemenea, obiective pe care le poate obține atât economic, cât și politic, deci dacă apare ocazia, Kremlinul se poziționează pentru a putea pescui în apele tulburi ale Libanului.
