Faptul că în secolul 21 asistăm la o schimbare a caracterului războiului deja pare sa fie un lucru recunoscut de tot mai mulți analiști și organizații internaționale. Schimbarea acestui caracter al războiului se datorează printre altele și noilor tehnologii. În Strategia Națională de Apărare a Țării (SNAP 2020-2024) sunt menționate noile tehnologii ca factori pentru „diversificarea și creșterea complexității riscurilor de securitate”.
Aceste noi tehnologii din domeniul cyber, informațional, militar duc și la modificarea unor concepte cum ar fi escaladarea conflictelor la nivel militar. Conceptul de escaladare militară teoretizat de Herman Khan în 1965 presupunea o traiectorie liniară și cat de cat previzibilă de la nivelul cel mai mic,un așa zis sub-conflict până spre conflicte în domenii strategice. Scara de escaladare imaginată de Herman Khan presupunea 44 de trepte de conflict de la criză aparentă până la conflict la nivelul nuclear. Iar conceptele de descurajare și apărare presupun acest model linear și predictibil care presupune și un alt concept de proporționalitate pentru a controla escaladarea unui conflict. Doar că aceste concepte dezvoltate în timpul războiului rece presupuneau că adversarii aveau o gândire similară în raport cu descurajarea. Același raționament era aplicat și in cazul strategiei de descurajare bazată pe distrugerea reciprocă (MAD). Dar noile tehnologii alterează nivelul de informație și comprimă timpul de decizie crescând riscurile de a pierde controlul violențelor în cazul unor crize. Pe lângă acest lucru cu ajutorul noilor tehnologii adversarii pot căuta și găsi breșe în mecanismul de descurajare și de apărare. Aceste breșe pot acționa ca niște scurtături între nivelele de escaladare și putem ajunge de la un nivel non-militar, direct la unul strategic. Acest tip de scurtături sunt numite de cercetătoarea Rebeca Hersmann „wormhole” iar escaladarea se poate realiza nelinear și foarte rapid. Exemplele ar fi acțiuni de dezinformare care pot schimba un guvern, lucru care deja este în domeniul strategic deoarece presupune însăși supraviețuirea statului și a elitei care conduce o țară. Alte exemple ar fi arme hipersonice foarte precise care pot amenința centrul de comanda și control a armelor strategice. Folosirea tehnologiilor cu dublă utilizare crește și ea riscul unei escaladări non-lineare pentru că, în cazul unei crize, acestea pot fi ținte viabile pentru un adversar care poate să nu realizeze importanța lor strategică.
În Strategia Națională de Apărare a Țării (SNAP 2020-2024) se menționează ca România trebuie să evite surpriza strategică iar pentru asta sunt menționate adaptabilitatea, flexibilitatea, capacitatea de reacție rapidă ca principii care permit anticiparea și planificarea. Doar că anticiparea și planificarea se bazează pe lângă capabilități pe un efort intelectual și de imaginație. Iar pentru a evita o posibilă surpriză strategică trebuie să fie luate în considerare și noi concepte cum ar fi escaladarea de tip „wormhole”. Noile tehnologii presupun din partea sistemului de securitate nu doar achizitia de noi tipuri de armament ci și un efort de regândire a strategiilor și doctrinelor militare curente. Acest efort intelectual contribuie și el la scopul din SNAP 2020-2024 de evitare a surprizei strategice.
Conceptul static de descurajare și apărare nu mai funcționează când avem un mediu imprevizibil cu noi tehnologii care crează incertitudine și posibilitati de escaladare rapide si nelineare. E necesar un concept de descurajare dinamică. Iar apărarea să poată fi activată rapid și la toate nivelele pentru a câstiga timp de decizie și de adaptare.
